Despre căutări …

Suntem uneori puşi în situaţia de a căuta. Nu este ceva nemaipomenit. Pentru mulţi a devenit  o activitate de rutină. Ne-am obişnuit să facem asta. Este în reflexul nostru ca zilnic să căutăm ceva. De la lucruri banale ajungând la cele mai sofisticate. Şi aici mă refer la acele aspecte reale, adică chestiuni care ştim că există. Nu fac referire la concepte ideatice de genul “nemurirea sufletului”…

Resortul intern care ne îndeamnă la căutări diferă mult de la om la om. Cutăm uneori un meseriaş care să ne repare nu ştiu ce obiect la care nu vrem să renunţăm, căutăm deseori medici care să ne rezolve problemele de sănătate amînate de la un an la altul, căutăm cea mai bună ofertă din oraş pentru a cumpăra o veioză, căutăm un anume avocat care să ne ajute să rezolvăm chestiuni de proprietate lăsate nelămurite de pe vremea bunicilor,  căutăm cea mai bună educatoare pentru băiatul sau nepotul care anul viitor începe şcoala, căutăm un vechi preten de armată de care ne-am adus aminte tocmai zilele trecute… căutăm, căutăm, căutăm.

Fiind în epoca internetului, de cele mai multe ori începem a căuta navigând direct pe marea reţea a lumii. Au cam trecut vremurile acelea în care atunci când voiam să căutăm ceva începeam prin a întreba în stânga şi în dreapta printre cunoscuţi. Azi ne-am modernizat, spunem că suntem mai eficienţi. Universul informatic este aliatul nostru. Desigur, de cele mai multe ori, este resursa cea mai la îndemână pe care o avem. Dar nu singura!. Traiesc senzaţii ciudate induse de această informatizare globală. Personal consider că exact farmecul căutării şi al comunicării este substituit de cele mai multe ori de internet. Poţi găsi o informaţie în reţea dar ea este goală, este stearpă. Pentru mine, faptul că aflu tone întregi de tabele şi sute de fotografii despre o persoană, nu mă satisface. Plăcerea de a mă vedea cu cel pe care-l caut şi de a discuta faţă în faţă nu este suplinită de toată tehnologia existentă sau viitoare. Nu vreau să par un inamic al internetului. Îl utilizez şi eu. Cu avantajele şi limitările de care suferă… (chiar acest articol nu ajungea la cititori fără ajutorul internetului insă mi-ar fi făcut o plăcere deosebită să le pot comunica direct semenilor mei aceste idei).

Tehnologia informatică utilizată de multe ori ca o formă comodă de căutare, de comunicare, este ea în sine o barieră greu de acceptat.  De câte ori aţi simţit cu oarecare repulsie sentimentul ciudat al gesturilor artificiale: SMS-uri de sărbători primite şi retransmise în toate direcţiile şi pe toate listele sau un amic care de la un calculator de undeva încearcă să-ţi explice problemele lui iar tu-l laşi în bară (taskbar), discuţi pe mobil câteva minute şi apoi te reîntorci la amicul tău cu exprimări de genul  “nasol” sau “cum,  numai ţie ţi se întâmplă astea?“ sau şi mai sec “da, te înţeleg…” ?

Sincer, mi-e dor de lumea şi timpul în care să ne putem căuta direct nu pe canale virtuale. Mi-e dor de o discuţie faţă în faţă decât de nenumărate mail-uri primite. Mi-e dor de o felicitare tradiţională, venită cu poştaşul dcât de lista întreagă de SMS-uri care-mi umple căsuţa telefonului.

Şi pentru că la început vorbeam de căutare închei spunând că-mi doresc, atât mine cât şi celorlaţi semeni ai mei, ca orice căutare să nu se oprească la niveulul tastaturii. Dacă în final  vom ajunge la persoane şi vom reuşi să ne privim direct, ochi în ochi, lumea sigur va fi mai bună …

Am revenit după o pauză de un an de zile …

Au trecut deja două zile de la hotarul cel mare, catalogat ca “anul vechi” și “anul nou”. Ne-am felicitat, ne-am urat lucruri frumoase şi iată că de azi intrăm în ceea ce înseamnă curgerea normală a zilelor din noul an.

Cei mai sensibili au trecut pragul dintre ani ca pe o frontieră, îngropând trecutul şi deschizînd larg braţele promisiunilor. Cei mai pragmatici au trecut în noul an ca prin o banală poartă, oricum 2012 a venit, cu sau fară voia lor…

Pentru mine trecerea în noul an înseamnă o nouă listă de dorinţe şi de speranţe. Despre acestea însă vom vorbi la timpul lor. Ceea ce vreau să marchez azi este că odata cu noul an revin la a scrie articole pe acest blog al meu. În decembrie 2010, când am postat ultimul articol din acel an, aveam 970 de vizitatori… Acum după un an întreg de pauză, contorul meu înregistrează 1510 de cititori. Am trecut aceste cifre ca simple repere statistice. Începutul şi sfârşitul unui an este o ocazie bună pentru stastistici, bilanţuri sau fixarea de obiective. Desigur, ca orice persoană mi-am fixat şi eu pentru acest an câteva obiective. Însă referitor la blog nu mi-am propus absolut nimic. Am să scriu doar atunci când voi simţi nevoia să scriu ceva.

Şi anul acesta va avea evenimentele lui, unele fericite altele mai triste, în ciuda dorințelor și a urărilor primite. Vor fi chestiuni frumoase care vom încerca să le păstram în memoria noastră dar fel vor fi unele de care nu vom mai vrea să ne aducem aminte şi pe care am dori să le uităm cât mai repede. Dar dacă nu este așa de important ceea ce ni se întâmplă, pe cât este de importantă atitudinea noastră la ceea ce ni se întâmplă, atunci cu ce noutăți ne mai poate surprinde anul cel nou?

Viitorul este tărâmul emigrantului. Pe când începi să te acomodezi cu el eşti nevoit să treci o nouă graniță. Suntem veşnic emigranți prin timp, trecem de la un an la altul pe când noi suntem tot mai vechi și mai obosiți de călătorie. Iar aceste treceri succesive de ganiţe temporare le numim în mod frumos experienţe şi comfundăm reînoirea anilor cu nevoia noastră de reînoire. Ne vine greu să realizăm că atât timpul cât şi noi avem trecerea noastră, pe care uneori o mai sacadăm cu bariere imaginare ca să nu ne plictisim.

Trebuie să recunoaştem că suntem subiectivi şi că subiectiv interpretăm toate lucrurile.  Anul nou poate fi atât de bun pe cât de buni putem fi noi înșine în toate demersurile noastre …

Să avem parte de un An Nou, aşa cum ni-l dorim fiecare !

Flash Clocks Gallery

Gânduri la început de Decembrie

Peste cateva zile intrăm în luna Decembrie. Ne pregătim de evenimentele specifice finalului de an: sărbătoarea lui Moş Nicolae, tăiatul porcului, sărbătoarea Crăciunului, Revelionul, două sărbatori naţionale (în 1 şi 22), radiografia anului 2010, planuri pentru 2011… deci o lună plină.
Va fi un an în care probabil mulţi dintre noi nu o să-şi poată permite sărbătorile “de altă dată…” pe diverse considerente. Nu mă refer aici la epoca comunistă ci la perioada mult mai apropiată de anul de graţie 2010. Ce putem acum să facem? Ştim de la cronicar că “oamenii trăiesc sub vremuri” şi acum vremurile sunt grele. Probabil cadourile din acest an vor fi mai mici sau mai puţine. Probabil vor fi mai mulţi copii sau chiar oameni care vor cere. Probabil sentimentul de neputinţă va fi incercat de mai multă lume. Şi de cei care cer şi de cei care dau. Avem însă şi o perspectivă mai pozitivă. Sunt sigur că toată aceasta stare o să ne ajute să recâştigăm vechiul spirit al Crăciunului, acela de a fi împreună cu cei apropiaţi şi de a ne bucura de naşterea Mântuitorului. Iar faptul de a fi efectiv şi afectiv lângă cei dragi este un gest care-l putem oferi fiecare. Să-l facem cu sinceritate şi cu pioşenie. Să-l facem cu acele sentimente pe care le-am încerca dacă acestea ar fi ultimele sărbători…
Iar când timpul ne permite să ne facem radiografia realizărilor din acest an şi să ne fixăm reperele pentru anul 2011. Bine ar fi să le scriem undeva. Aceasta cel puţin din două considerente: unul scrisul te disciplinează şi doi hîrtia are memoria ei şi redă fidel cuvintele consemnate cândva. Faptul că ne aşternem visele, năzuinţele pe hârtie poate deveni o practică bună. Asta ne ajută ca în Decembrie 2011 să ne vizualizăm mai uşor obiectivele propuse la finele anului 2010. Să ne comparăm dorinţele exprimate şi realizările. Şi atunci darea de seamă, de la final de an, devine ceva mai obiectivă şi mai persoanlă.
Să aveţi parte un Decembrie luminos şi frumos, alături de cei dragi şi în suflet să purtaţi vise mari.

TAURS – concurs de tranzacţionare acţiuni

Luni, 15 noiembrie 2010, pe pagina de web a organizatorului TAURS începe un concurs de tranzacţionare a acţiunilor cotate laBursa de Valori Bucureşti  (BVB). Durata concursului este 15 Noiembrie – 17 Decembrie. Sunt puse în joc şi câteva premii. Personal, cred însă că nu premiile sunt cele importante în acest demers cât spiritul de competiţie şi de interacţiune între concurenţi.

Este unul printre puţinele concursuri de bursărie (de care am aflat eu) organizate în acest an. Din acest punct de vedere este de apreciat iniţiativa TAURS. Ceea ce nu-mi place este regulamentul cam stufos, care este clar construit pe ideea de a promova TAURS. Încercând să colecteze cât mai mulţi concurenţi se complică modul de calcul a punctelor venite din activitatea proprie şi din aportul “reţelei”. Mai sunt deranjante restricţiile impuse pentru titlurile tranzacţionate care se iau in calculul pentru concurs. Oricum, cu toate bunele şi relele lui este un concurs de apreciat, care promovează tranzacţionarea acţiunilor în România.

Le urez tuturor participanţilor SUCCES !

EVOLVE – un nou model de şcoală antreprenorială

Paul Coman lansează un curs de antreprenoriat, într-un mod mai aparte pe piaţa românească. A optat pentru o promovare în etape care să stârnească interesul doritorilor. Paginile pe care s-a făcut promovarea au înregistrat sute de comentarii doar în tre-patru zile. Înseamnă că subiectul prezintă importanţă. Paul spune că durata cursului va fi de 6 luni calendaristice şi că la finalul acestuia fiecare cursant o să-şi poată avea construită o afacere de succes. Este o iniţiativă lăudabilă care vine să susţină antreprenoriatul.

Desigur, cei doi timişoreni preocupaţi de dezvoltare personală şi foarte vizibili pe net: Luca Dezmir şi Pera Novacovici l-au sprijinit în mod magistral pe Paul. Altfel spus, tripleta timişoreană s-a pus în funcţiune… Cinste lor !

Sincronizări bizare…

Din păcate, prea devreme, doar la 67 de ani, marele poet, om de cultură şi politician Adrian Păunescu ne-a părăsit în dimineaţa zilei de vineri 5 noiembrie 2010.  Desigur, e greu să descriu în cuvinte sentimentele care-mi umplu azi sufletul.

Păunescu va rămâne o referinţă a poeziei româneşti şi în special a celei de dragoste. Cred că aici câteva versuri pot să argumenteze afirmaţia mea: [...  "A iubit/ Cu disperarea condiţiei umane,/ Cu lăcomia venitului de pe front,/ Cu grija medicului/ Şi cu dăruirea muribundului." ...] – versuri din poezia “Iubiţi-vă pe tunuri“.

Ciudate coincidenţe traversăm în aceste zile: sărbătorim zilele de naştere a unor oamnei care în mod direct de influenţează viaţa (Preşedintele României, un parlamentar de Sălaj, administratorul judeţului, vicepreşedintele judeţului şi câţiva primari din judeţ), totodată ne amintim că acum 15 ani ne luam rămas bun de la Seniorul politicii româneşti – regretatul Corneliul Coposu –  iar acum ne pregatim să-l petrecem pe ultimul drum pe cel care a fost Adrian Păunescu. Doamne, câte pot să încapă într-o viaţă de om!

Măcar dacă toate acestea ne-ar ajuta să pregătim Marea Trecere…

Concurenţa între BVB şi SIBEX

În ultima perioada am asistat la o adevărată avalanşă de produse noi pe cele două pieţe din România. BVB a lanasat produsele structurate iar SIBEX a lansat Derivatele Dow Jones şi intenţionează să lanseze pariul cu castig fix de 100 de lei denumit opţiuni binare pe cursul euro/leu.

Bursa de Valori Bucureşti a introdus primele produse structurate pe piaţa locală, respectiv certificatele emise de Erste Group pe indicele german DAX, pe aur şi petrol. Sunt listate trei serii de certificate index şi şase serii de certificate turbo, acestea urmând să fie tranzacţionate şi pe piaţa din Viena. În cazul certificatelor index, preţurile acestora vor evolua în funcţie de evoluţia cotaţiilor activelor suport care stau la baza lor, iar investitorii vor câştiga sau vor pierde în consecinţă. Este similar cu a cumpăra aur, petrol sau indice DAX. Când preţul activului urcă ai câştigat iar cînd preţul coboară ai piedut. Mai interesante sunt certificatele turbo. Acestea  per­mit luarea de poziţii atât de cumpărare, cât şi de vânzare, în funcţie de direcţia pe care estimează că o va lua activul respectiv. Astfel se poate câştiga atât pe urcarea unui activ cât şi pe coborârea acestuia. De exemplu, în cazul unui certificat Turbo Long DAX, care are ca activ suport principalul indice german, un investitor care doreşte să achiziţioneze acest certificat va plăti diferenţa dintre 6.100 (aproximativ nivelul actual al indicelui) si 4.750 (pretul de exercitare) inmultit cu 0,01 si cu cursul euro/leu, deoarece certificatele sunt denominate in lei. La certificatele turbo este prevazută o aşa-numita „bariera”, care dacă este atinsa acţionează ca un ordin stop-loss, pentru a limita pierderile. În cazul certificatului menţionat, bariera este la 5.000 de puncte.
Produsele de investiţii structurate au devenit tot mai populare în Europa, pentru că permit investitorilor diversificarea portofoliului şi obţinerea unor castiguri mari, dacă intuiesc direcţia corectă a activelor suport de la baza lor.

În 22 ianuarie 2010 Bursa din Sibiu (SIBEX) a lansat în premieră pe piaţa de capital contractul futures pe indicele Dow Jones Industrial Average.  Acest produs este rezultatul unei excelente colaborări între SIBEX, Dow Jones Indexes şi Chicago Mercantile Exchange Group finalizate la finalul anului 2009 cu semnarea unui acord prin care Bursa din Sibiu a obtinut dreptul de a implementa instrumente derivate având ca activ suport acest indice al pietei de capital americane. Contractul futures listat pe piata SIBEX sub simbolul DEDJIA este destinat investitorilor autohtoni care doresc sa profite întrun mod simplu şi eficient de mişcările burselor din Statele Unite al Americii cât şi a celor care caută soluţii performante de management al riscului portofoliilor de acţiuni.

Noul produs care SIBEX intenţionează să-l introducă, denumit pariul cu câştig fix, este bazat pe o optiune de tip binar, instrument care a câştigat foarte mult în popularitate în ultima perioada pe pietele americane deoarece simplifică procedura de tranzactionare. Instumentul, desi este un produs derivat, diminueaza destul de mult nivelul de risc. Investitorii locali vor putea să parieze între ei pe diverse niveluri ale cursului EUR-RON, pe scadenţa care variaza de la o zi la trei luni.
Cum funcţionează? Investitorii vor beneficia de mai multe praguri ale cursului pe care să poata paria, stabilite cel mai probabil la un pas de cotare de 0,01 lei. De exemplu, dacă cea mai recenta referinţă a BNR a fost de 4,2463 lei/euro, cei care mizează pe aprecierea monedei europene vor putea să parieze pe mai multe praguri, incepand de la 4,25 si continuand cu 4,26, 4,27 şi tot aşa. Întrucât câştigul este fix, de 100 de lei, valoarea sumei pariate va fi diferită pentru fiecare nivel, ea fiind maximă pentru cel mai apropiat prag faţă de referinţă BNR, deoarece acela are cel mai mic grad de risc. Dacă un investitor mizează 40 de lei că paritatea va depăşi un anumit prag, iar cursul sare peste pragul respectiv, câştigul său va fi de 60 de lei, sumă care pentru contrapartea sa se traduce în pierdere. Partea ,,picanta” a acestui tip de plasamente este că profiturile sau pierderile pot avea loc ,,la mustaţă”, adică un investitor poate câştiga la un curs de 4,2501 lei/euro, la fel cum poate să piardă la o paritate de 4,2499 lei/euro.

Ne întrebăm desigur ce stă în spatele acestui şir de inovaţii? Eu zic că singurul răspuns valabil este: creşterea lichidităţii. Se constată că volumele tranzacţionate pe cele două burse sunt suficient de anemice şi pentru a revigora piaţa orice efort este justificat în această perioadă.

O carte care te îndeamnă la acţiune

Voi povesti azi despre o carte, apărută recent, scrisă de Luca DEZMIR. Cartea are titlul “Ieşi din labirint” şi a apărut în Editura Gordian la finele lunii mai 2010. Pentru că urmăresc proiectele autorului am avut şansa de a achiziţiona carte în primele zile după apariţie şi totodată să o primesc cu autograful autorului.

Este o carte practică pe care o recomand fiecărui tânăr şi nu numai… Dacă învăţăturile ei ar fi aplicate de cititori, posibil, că actuala perioadă de criză nu ne-ar speria atât de tare. Pentru cei care au şansa să o citească, o recomand cu toată deschiderea. Este primul “manual” de finanţe personale scris în limba română, adaptată specificului românesc.

Citirea acestei cărţi m-a determinat şi pe mine să-mi revizuiesc unele opţiuni strategice privind banii. Primul pas care-l voi face este să reactivez un mai vechi proiect al meu: tranzacţionarea FOREX. În consecinţă, a venit momentul să reiau acest proiect. Paşii pe care am să-i fac o să-i consemnez în pagina dedicată acestui proiect. Oricum, pe mine cartea (şi autorul) m-a convins că numai studiul şi o preocupare constantă te poate duce pe un nivel superior de cunoştinţe şi rezultate.

Mulţumesc Luca şi succes în proiectele tale !

Opţiunile mele pentru depăşirea crizei

În aceste zile cea mai dezbătută temă este CUM IEŞIM DIN CRIZĂ? Nu am pretenţia că sunt un cunoscător în ale guvernării şi în ale macroeconomiei. Însă fiind un subiect la ordinea zilei  încerc să-mi expun mai jos ideile mele pe această temă.

Ce nu aş face eu? Nu aş tăia salarii, pensii şi alte facilităţi sociale. Aş aplica însă o impozitare progresivă a veniturilor individuale. Tăierea salariilor este o falsă speranţă de reducere a deficitului. Scăderea veniturilor are ca efect contracţia PIB-ului. Scăzând veniturile, practic deficitul se menţine.

Ce aş face? Aş optimiza cheltuielile publice renunţând la unele achiziţii aferente acestui an şi care pot fi amânate. Aş incerca să identific soluţii de creştere a veniturilor, de relansare a economiei. Aş lua unele măsuri de reducere a evaziunii. Personal, cred că adevărata soluţie pentru ieşirea din criză este creşterea veniturilor decât tăierea cu orice preţ a cheltuilelilor.

Ar fi necesar ca toţi cei interesaţi (patronate, sindicate) să propună Parlamentului un program multianual de creştere a veniturilor şi de reducere a cheltuielilor. Într-un interval de 2…4 luni un asemena program multianual poate fi negociat de către partenerii sociali. Acest program convenit cu toate părţile interesate ar deveni “scrisoarea de parcurs” pentru fiecare guvernare care ar urma de acum inainte. Sunt sigur acum că doar printr-o muncă comună a tuturor actorilor implicaţi se poate face ceva durabil. O persoană, oricare ar fi ea, nu poate să facă singură un program credibil. Sperietura la care a fost supusă întreaga societate în zilele acestea consider că a fost suficientă ca românii să realizeze că avem o problemă deosebită. Realizează acum, mai mult ca niciodată, că este nevoie de un dialog deschis, direct şi transparent pentru elaborarea unui program multianual de reducere a deficitului. Iar acest program trebuie să fie o construcţie colectivă. O singură persoană nu poate să rezolve o problemă atât de complicată. Poate că acest program de depăţire a crizei va putea fi cuplat şi cu programul de trecere spre moneda EURO…

Ce putem face însă până atunci? Avem o singură soluţie: împrumuturile. Ştiu, nu sună bine, însă e singura variantă care readuce liniştea şi crează un cadru propice analizei şi negocierilor. Argumentez opţiunea împrumutului bazându-mă pe faptul că gradul nostru de îndatorare raportat la PIB este relativ mic  comparativ cu alte tări.  Pentru a depăşi situaţia, pe termen scurt, aş apela la împrumuturi, aplicând următorul mix: piaţa internă, Uniunea Europeană şi Japonia.
Eventual uşoare corecţii  aduse modelului multianual s-ar mai putea face jonglând cu inflaţia.

Nu am dat soluţii definitive. Am prezentat doar aspectele relevante. Am susţinut şi menţin că un program bun nu poate fi rezolvat de o personă. Aşa că aştept idei sau critici. Mulţumesc anticipat !