Opţiunile mele pentru depăşirea crizei

În aceste zile cea mai dezbătută temă este CUM IEŞIM DIN CRIZĂ? Nu am pretenţia că sunt un cunoscător în ale guvernării şi în ale macroeconomiei. Însă fiind un subiect la ordinea zilei  încerc să-mi expun mai jos ideile mele pe această temă.

Ce nu aş face eu? Nu aş tăia salarii, pensii şi alte facilităţi sociale. Aş aplica însă o impozitare progresivă a veniturilor individuale. Tăierea salariilor este o falsă speranţă de reducere a deficitului. Scăderea veniturilor are ca efect contracţia PIB-ului. Scăzând veniturile, practic deficitul se menţine.

Ce aş face? Aş optimiza cheltuielile publice renunţând la unele achiziţii aferente acestui an şi care pot fi amânate. Aş incerca să identific soluţii de creştere a veniturilor, de relansare a economiei. Aş lua unele măsuri de reducere a evaziunii. Personal, cred că adevărata soluţie pentru ieşirea din criză este creşterea veniturilor decât tăierea cu orice preţ a cheltuilelilor.

Ar fi necesar ca toţi cei interesaţi (patronate, sindicate) să propună Parlamentului un program multianual de creştere a veniturilor şi de reducere a cheltuielilor. Într-un interval de 2…4 luni un asemena program multianual poate fi negociat de către partenerii sociali. Acest program convenit cu toate părţile interesate ar deveni “scrisoarea de parcurs” pentru fiecare guvernare care ar urma de acum inainte. Sunt sigur acum că doar printr-o muncă comună a tuturor actorilor implicaţi se poate face ceva durabil. O persoană, oricare ar fi ea, nu poate să facă singură un program credibil. Sperietura la care a fost supusă întreaga societate în zilele acestea consider că a fost suficientă ca românii să realizeze că avem o problemă deosebită. Realizează acum, mai mult ca niciodată, că este nevoie de un dialog deschis, direct şi transparent pentru elaborarea unui program multianual de reducere a deficitului. Iar acest program trebuie să fie o construcţie colectivă. O singură persoană nu poate să rezolve o problemă atât de complicată. Poate că acest program de depăţire a crizei va putea fi cuplat şi cu programul de trecere spre moneda EURO…

Ce putem face însă până atunci? Avem o singură soluţie: împrumuturile. Ştiu, nu sună bine, însă e singura variantă care readuce liniştea şi crează un cadru propice analizei şi negocierilor. Argumentez opţiunea împrumutului bazându-mă pe faptul că gradul nostru de îndatorare raportat la PIB este relativ mic  comparativ cu alte tări.  Pentru a depăşi situaţia, pe termen scurt, aş apela la împrumuturi, aplicând următorul mix: piaţa internă, Uniunea Europeană şi Japonia.
Eventual uşoare corecţii  aduse modelului multianual s-ar mai putea face jonglând cu inflaţia.

Nu am dat soluţii definitive. Am prezentat doar aspectele relevante. Am susţinut şi menţin că un program bun nu poate fi rezolvat de o personă. Aşa că aştept idei sau critici. Mulţumesc anticipat !

Pensii vs Bursa de Valori Bucureşti

Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) a publicat pe site-ul propriu Buletinul Lunar aferent lunii Februarie 2010. Sunt multe aspecte interesante despre cele două sisteme private de pensii, denumite generic Pilonul II şi Pilonul III.

Ceea ce mi-a atras atentia a fost “apetitul” fondurilor de pensii pentru plasarea disponibilităţilor băneşti în acţiuni. Aflăm astfel, la pagina 26 din raport, că pe Pilonul II un numar de 9 din cele 10 fonduri de pensii au investiti în acţiuni 281.986.879 lei, ceea ce reprezintă 10,34% din totalul activelor. Dacă extindem analiza şi la Pilonul III constatăm că 8 din cele 13 fonduri de pensii au plasat în acţiuni suma de 32.425.423 lei, adică 14,18% din activele administrate.

Insumand, ajungem la concluzia că fondurile de pensii administrate privat au investit în luna Februarie 2010 în acţiuni suma de 314.412.302 lei adică 0,314 milioane lei. Din Buletinul Lunar BVB aflăm ca în luna Februarie 2010 valoare totală a tranzacţiilor pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a fost de 1460,40 milioane lei. De aici rezultă că ponderea banilor din fondurile de pensii este infimă. Pracatic din 5000 de lei tranzacţionaţi pe bursa 1 leu provine din pensii… altfel spus pe parcursul unei luni calendaristice acţiunile cumpărate de fondurile de pensii se tranzacionează în aproximativ doua minute si câteva secunde, considerând că tranzacţiile se fac cu o intensitate constantă. Toţi recunoastem că avem o bursa mică, ce să zicem atunci despre fondurile de pensii ?!?

O primă concluzie care se desprinde este că fondurile de pensii nu au incă puterea de a influenţa piaţa de acţiuni din Romania. (Pentru simplificare am considerat ca toate fondurile de pensii investesc in actiuni cotate la BVB.)

Având în vedere faptul că activitatea fondurilor private de  este relativ nouă, mai puţin de doi ani, este încă prematur de a generaliza concluzia de mai sus. O asemena analiza s-ar impune a fi realizată anual şi să evaluăm evoluţia în timp a ponderilor pensiilor în piaţa de capital. Ar fi interesant de făcut o analiză similară şi în alte ţări. Nu am reuşit să fac această documentare. Probabil că sunt şi alţi indicatori  mai rafinaţi decât simpla pondere. Orice cercetare este perfectibilă !

FOREX din plin

Ultima săptămână a lunii martie 2010 este plină cu FOREX. Doi brokeri, care activează de ceva vreme pe piaţa românească,  Admiral Markets si XTB  au lansat concursuri forex cu bani virtuali.

Admiral Markets setează contul cu 5.000 USD. Perioada concursului 22.03.2010 – 02.04.2010. XTB porneşte de la un capital iniţial de 10.000 RON şi se derulează în perioada 29.03.2010 – 30.04.2010. Fiecare concurs are şi premii (tentante).

Am decis să particip la aceste concursuri pentru următoarele considerente:
1. Aceste concursuri au deja tradiţie în România, anul acesta organizându-se ediţia a 2-a. Deci din punct de vedere tehnic (funcţional) competiţiile sunt bine puse la punct. Anul trecut nu au fost observaţii din punct de vedere organizatoric. Mă refer la faptul că pe forumurile de profil nu au apărut comentarii nefavorabile.
2. Fiind un concurs pot să-mi măsor forţele cu alţi concurenţi şi să mă compar cu performanţele altora.
3. Pot monitoriza zilnic cele mai bune rezultate obţinute de lideri precum şi intrarile/ieşirile din clasament. Asta mă ajută să pot evalua posibile riscuri precum şi posibile câştiguri pe care le presupune tranzacţionarea forex.
4. Fiind vorba de conturi virtuale nu risc nimic. Ceea ce pot câştiga este experienţa. Este un bun prilej de a-mi exersa abilităţile de tranzacţionare forex.

Obiectivul pe care mi-l propun este sa mă poziţionez la finalul concursului în treimea superioară a clasamentului. Nu voi aloca mai mult de două ore de tranzacţionare pe zi. Voi tranzacţiona cât mai aproape de un scenariu real, fără să fac scalp sau să risc nebuneşte de dragul concursului. Este o experienţă nouă pentru mine din care sper să învăţ încă o lecţie de forex. Posibil să fie încă un pas spre tranzacţionarea reală.

Urez succes tuturor concurenţilor şi cît mai multe tranzacţii verzi !

Putem creşte absorţia de fonduri ?

Marţi, 26 ianuarie 2010, peste 105 reprezentanţi ai societăţii civile (asociaţii, fundaţii şi sindicate) au depus o scrisoare Primului Ministru prin care îşi exprimă îngrijorarea cu care se derulează implementarea proiectelor finanţate din fonduri structurale. Scrisoarea este edificatoare prin conţinutul său şi nu necesită prea multe explicaţii. Pornind însă de la această scrisoare vreau să fac câteva consideraţii.

Un prim aspect de luat în seamă ar fi: De ce societatea civilă trebuie să fie animatorul absorţiei fondurilor structurale? Există o Comisie Interministerială care are ca sarcină coordonarea şi monitorizarea absorţiei fondurilor structurale. Există pentru fiecare program structural o Autoritate de Management (AM) şi unul sau mai multe Organisme Intermediare (OI) care contribuie la implementarea instrumentelor structurale. Oare aceste structuri nu reuşesc să transmită semnale clare că absorţia fondurilor suferă? Dacă aceste mecanisme instituţionale au transmis semnalele şi totuşi nu s-a întâmplat nimic, atunci să presupunem că şi acest demers al societăţii civile are slabe şanse de succes… ?

Un alt aspect este că în mod evident procesul de absorţie a fondurilor structurale chiar suferă. Amintita scrisoare surprinde unele aspecte relevante însă ea poate fi completată cu alte “anomalii” întâlnite în toate fazele derulării unei finanţări de la cerere, implementare până la finalizarea proiectului. Urmărind procesul de accesare a finanţărilor în alte state membre ale UE vom constata că şi acolo se întâlnesc anomalii. Însă acestea sunt rezolvate cît mai urgent posibil, astfel încât beneficiarul să fie încurajat a depune proiecte. La noi, parcă se încearcă descurajarea beneficiarilor. Tot din comparaţiile cu alte state membre UE vedem că noi suntem campioni la birocraţie. Există birocraţie şi la alţii însă noi îi depaşim pe toţi. Constatăm că nu mai avem suficient personal în structurile AM şi OI însă nu renunţăm la birocraţie şi la avize lipsite de importanţă în faza de elaborare a proiectului. Aşa, ca paranteză, de ce pe o hârtie sunt necesare două semnături şi două stampile puse de aceeaţi persoană? Probabil că ar fi un câştig evident pentru toţi dacă conţinutul ghidurilor şi cererilor de finanţare s-ar revizui în cel mai scurt timp. Decât să meregm pe actualele formulare mai bine am câştiga timp simplificând munca tuturor: solicitant, evaluator, monitor şi plătitor plus câteva instituţii conexe cu rol de avizare sau autorizare.

Suntem acum la mijlocul perioadei pentru care s-a făcut alocarea financiară, adică intervalul 2007 – 2013. Acest an este hotărâtor în absorţia fondurilor. Încă şi până la această dată România este donoare contribuind cu o sumă mai mare decât a încasat în relaţia cu UE. De aceea măsurile care ar facilita creşterea absorţiei fondurilor structurale ar trebui luate în regim de urgenţă.

În acest context, intervenţia societăţii civile este deplin justificată. Sper ca demersul iniţiat de ONG-uri să aibă succes. Sper ca guvernanţii să folosească întâlnirea solicitată de ONG-uri ca pe un veritabil schimb de experienţă nu ca o întâlnire formală. Reprezentanţii societăţii civile vor prezenta probleme concrete, posibil chiar soluţii care să poată fi luate în analiză. Dacă reprezentanţii guvernamentali vor veni cu explicaţii sau cu cifre care să contrazică realitatea nu vom avea decât de pierdut. Atât pe ansamblu ca ţară cât şi individual, la nivelul beneficiarilor dezamăgiţi…

Despre (re)desenarea regiunilor

În anul 1998, pentru coordonarea procesului de dezvoltare regională, au luat fiinţă regiunile de dezvoltare, ca subdiviziuni regionale ale României.  Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord administrativ între consiliile judeţene şi cele locale. Coordonarea forului consultativ al regiuni se asigură prin rotaţie, anual, de către preşedintele consiliului judeţean al unui judeţ membru al regiunii. România este împărţită în opt regiuni de dezvoltare, numite după poziţia geografică în ţară: Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, Bucureşti şi Ilfov.

Iniţal, regiunile au primit spre gestionare fondurile PHARE de la Uniunea Europeană. Cu aceaa ocazie au început să funcţioneze agenţiile de dezvoltare regională. Ulterior, pentru a facilita şi monitoriza procesul de integrare, rolul agenţiilor de dezvoltare a sporit. În timp, pe lângă rolul de catalizator de proiecte, agenţiile de dezvoltare au preluat şi atribuţii în a colecta şi agrega date statistice la nivelul regiunii, fară ca prin aceasta să se substituie Institutului Naţional de Statistică. Aceste date au fost utilizate la construcţia primelor programe multianuale de dezvoltare regională. Fiecare regiune are întocmit, într-un mod mai mult sau mai puţin participativ, un asemena program de dezvoltare regională. Coroborat cu acest aspect, regiunile de dezvoltare coordonează proiecte de infrastructură regională şi au devenit membre ale Comitetului Regiunilor când România a aderat la UE, în 2007.

Regiunile de dezvoltare ale României corespund din punct de vedere a clasificării UE cu diviziunile de nivel NUTS-II. Europa este un continent al regiunilor şi în timp acest lucru va fi evident şi în România. La această dată există deja structuri de coordonare de tip regional. Cîteva exemple: amintitele agenţii de dezvoltare regională, organismele intermediare pentru implementarea unor fonduri structurale (resurse umane POS DRU, mediu si protecţia mediului POS MEDIU, agricultura PNDR), instituţii deconcentrate ale staului (Garda de mediu, Oficiul pentru protecţia consumatorilor, Inspectoratele de Stat în construcţii, Direcţiile regionale de poştă) şi exemplele ar putea continua.

Chiar dacă devin din ce în ce mai reprezentative în domeniul dezvoltării regionale, regiunile nu au încă definit statutul administativ. În Uniunea Europeană aceste structuri organizatorice au statut administrativ propriu şi acest model va trebui să-l adoptăm şi noi. Pentru perioada următoare una dintre priorităţile României este de a-şi delimita regiunile de dezvoltare şi de a defini clar rolul acestora. Că aceste noi structuri se vor suprapune peste cele opt care există azi, că ele vor arata altfel ca număr şi configuraţie, încă nu putem şti. Important este ca procesul de consultare să înceapă şi el să fie dezbătut în toate mediile: politic, economic, social-cultural. Numai o dezbatere transpsrentă şi susţinută, continuată pe parcursul a doi sau trei ani ne poate garanta o regionalizare eficientă a teritoriului. Inclusiv criteriile care să stea la baza acestei regionalizări sunt greu de fixat. Important este ca cetăţenii din fiecare regiune să fie mulţumiţi de noua construcţie şi aceasta să le permită un nivel de trai dorit de fiecare (sau de cât mai mulţi posibil).

Consider că pentru viitorii trei ani aceasta va fi cea mai importantă temă a nostră, ca ţară. La fel sunt convins că numai printr-un dialog deschis, sistematizat şi de durată ne vom putea achita cu succes de această provocare. Iar acest dialog trebuia deja început… Dumnezeu să ne dea înţelepciunea de a ne putea onora de această nobilă responsabilitate.

Pe ce stau creşterile de la BVB ?

După primele două săptămâni de tranzacţionare la Bursa de Valori Bucureşti constatăm că trendul ascendent se menţine netulburat. Semnalele din economia românească nu justifică nici de departe un asemena parcurs. Posibile cauze de creştere ar fi:
1. Corelarea indicilor BVB cu indicii pieţelor internaţionale;
2. Intrări externe de bani care au stat la păstrare până acum (vom vedea asta în rapoartele BVB de la finele lunii ianuarie);
3. Anticipări de rezultate favorabile în economie (ceea ce nu este cazul în plină criză).

La o simplă analiză aceste posibile cauze sunt contradictorii. În consecinţă pentru perioada următoare cuvântul de ordine ar trebui să fie prudenţa. Înclin şi eu să cred că marcările de profit vor fi tot mai frecvente în săptămânile care urmează. Aceaste tranzacţii ar creşte volatilitatea, spre deliciul traderilor.

Circulă o poveste între traderi care spune că aşa cum sunt primele săptămâni ale anului aşa este tot anul. Sub acest aspect 2010 se aratră a fi un an bun. Şi totuşi, stau şi mă întreb, ce stă la baza creşterilor din acest an…? Dacă luăm în calcul şi creşterile din noiembrie 2009 ajungem la concluzia că piaţa internă şi-a cam epuizat potenţialul cât pentru un an întreg. Altfel spus, piaţa românească nu ar mai avea rezerve de creştere… Revin la întrebările care mă frământă în aceste zile: pe ce stă această creştere? cât mai poate ea dura? … are cineva răspuns???

La început de an 2010, antreprenorii primesc un mesaj favorabil

Aflăm de pe EuroActiv că prin intermediul unei Ordonanţe de Urgenţă, actualul executiv, încearcă să îmbunătaţească circuitul administrativ al documentelor constitutive pentru firme. Aflăm că înregistrarea şi modificarea actului constitutiv va fi responsabilitatea Registrului Comerţului. Dacă antreprenorii (sau juriştii acestora) se declară nemulţumitiţi de rezoluţiile puse de Registrul Comerţului se pot adresa instanţei. Prin această măsură urmează să se reducă timpul afectat pentru chestiuni administrative în activitatea firmelor.
Având în vedere faptul că unele firme asteaptă luni sau chiar un semestru întreg pentru actualizarea documnetelor, măsura este binevenită, antrepenorul fiind în mod real ajutat de această iniţiativă. În altă ordine de idei, Registul Comerţului s-ar apropia mai mult de menirea pentru care a fost înfiinţat. Şi nu în ultimul rând, s-ar degreva judecători care ar putea prelua spre soluţionare dosare pe rol din zona litigiilor comerciale.
Ideea este bună la origine. Sperăm ca şi forma finală a actului legislativ adoptat precum şi aplicarea efectivă să rămână bună. Ar fi de dorit ca implementarea să devină operabilă în cel mai scurt timp posibil.

Finanţări pentru şomerii antreperenori

 

Pe forumul avocatnet.ro a aparut o stire optimista, care merita a fi luata in seama:

Parlamentul European a adoptat marti (15 decembrie 2009) masuri care vizeaza ameliorarea accesului la credite pentru persoanele care si-au pierdut locul de munca sau risca sa si-l piarda si care doresc sa inceapa propria afacere.
“Programul de micro-finantare este un instrument nou, care doreste sprijinirea grupurilor vulnerabile ale societatii, a celor care sunt afectati in cea mai mare masura de criza. Oameni care risca sa isi piarda locul de munca sau care sunt deja someri vor avea mai multe dificultati decat ceilalti in a se reintegra pe piata muncii. In plus, acestia nu au acces la sistemele de credit traditionale, deoarece bancile considera ca risca imprumutand acestor oameni”, considera deputata europeana Kinga Göncz
Este vorba despre instrumentul european de microfinantare Progress, destinat sa faciliteze accesibilitatea si disponibilitatea microcreditelor pentru persoanele care doresc sa initieze sau sa dezvolte o afacere sau o micro-intreprindere, cu mai putin de 10 angajati si o cifra de afacere care nu depaseste €2 milioane, dar care intampina dificultati in accesarea creditelor conventionale. Aceste credite vor fi limitate la €25 000. “Beneficiarii vor primi si cursuri de formare si consiliere pentru dezvoltarea unor afaceri durabile. Sper ca fondul initial va ajunge pana la 500 de milioane de euro, provenind din surse publice sau private” apreciaza deputata Kinga Göncz.
Parlamentul a fost de acord cu alocarea sumei de €100 milioane pentru acest instrument, pentru o perioada de patru ani - asa cum propusese Comisia Europeana, dar a adoptat amendamente la propunerea initiala, prin care se prevede ca acesti bani sa nu fie alocati din fondurile Programului Progress, destinat persoanelor vulnerabile. Comisia propusese ca instrumentul de microfinantare sa utilizeze fonduri din cadrul acestui program, caruia i-au fost alocate €114 milioane suplimentare, la cererea Parlamentului European. Pentru a se asigura ca instrumentul de microfinantare poate fi deja functional la inceputul anului 2010, Parlamentul a fost de acord cu utilizarea a €25 milioane din cadrul marjelor, sume care vor fi prevazute in bugetul pentru 2010, care va fi votat joi. Pentru restul perioadei (2011-2013), Parlamentul nu a ajuns inca la un acord cu Consiliul privind resursele alocate acestui instrument. Deputatii vor ca decizia privind finantarea instrumentului de microfinantare sa fie luata in cadrul procedurii bugetare anuale, evitandu-se astfel realocarea de fonduri din cadrul Programului Progress.

Modul de functionare
Instrumentul de microfinantare este deschis organismelor publice si private instituite in statele membre care furnizeaza microfinantare persoanelor si microintreprinderilor. Fondurile acestui instrument vor fi redirectionate catre aceste organisme in cadrul unei gestiuni comune impreuna cu grupul BEI (Banca Europeana de Investitii si Fondul European de Investitii)

Intrarea in vigoare
Instrumentul este creat pentru o perioada de 4 ani, urmand a intra in vigoare la 1 ianuarie 2010.

 

Comentariile mele:
1. Este o iniţiativă apreciabilă, care sper să fie fructificată de cât mai mulţi şomeri cu spirit antreprenorial. Este o masură activă, cu impact favorabil pentru piaţa muncii şi dezvoltarea afacerilor mici
2. Ar fi de dorit ca această facilitate să fie promovată pe toate canalele posibile
3. Doritorii ar fi bine să apeleze cât mai repede la firme de consultanţă pentru a-şi pune la punct afacerea dorită

O oportunitate incheiata: OTP Green Energy

In perioada 04.11 -02.12 2009 decembrie 2009 s-a derulat oferta publica initiala a fondului de investitii cu capital garantat OTP Green Energy. In cadrul ofertei, investitorii au avut posibilitatea de a subscrie 40.000 unitati de fond la un pret de 202 RON/unitate. Valoarea totala a ofertei este de 8.08 milioane lei.
Pretul platit la subscriere este compus din: valoare nominala 200 RON si comisionul de subscriere 2 RON perceput de societatea de administrare a fondului OTP Asset Management Romania SA.

Incheierea cu succes a ofertei este conditionata de subscrierea a minim 30.000 unitati de fond cu o valoare nominala totala de 6.000.000 lei. Informatiile preliminare indica derularea cu succes a subscrierilor.

La scadenta fondului, investitorii inregistrati la data de referinta vor primi maximul dintre valoarea unitatilor de fond conform activului net pe unitate si valoarea nominala (200 RON/unitate). In plus, Fondul va furniza detinatorilor, la scadenta, o cota de participare la performanta de cel putin 12%.

Societatea de administrare a Fondului se obliga sa efectueze toate demersurile necesare pentru admiterea si mentinerea la tranzactionare a Fondului pe piata reglementata la vedere a BVB, in cazul in care oferta se incheie cu succes.

Avand in vedere faptul ca se garanteaza un randament minim de 12% si ca unitatile se vor putea tranzactiona la BVB, consider ca emisiunea a fost o buna oportunitate de investire. Din pacate, afland tarziu de aceasta oferta publica, nu am subscris. Ramane sa valorific doar oportunitatile ce vor decurge dupa admiterea la cota a titlurilor. Probabil volatilitatile vor fi mici.

Ai grijă ce spui, cuvintele devin acţiuni…

Am fost martori, în parcurgerea anului de graţie 2009, la lansarea în perimetrul discursului public a două concepte.

Primul a apărut la începutul anului. S-a constatat că bugetarii consumă prea mult din resursele statului. S-a mers mai departe şi s-a afirmat că bugetarii nu sunt dispuşi să strîngă cureaua, în condiţiile în care salariaţii de la privat au lefurile diminuate sau chiar o parte din ei au fost disponibilizaţi. Se încerca culpabilizarea bugetarilor. S-a produs o “ură de clasă” între cetăţeni ai aceleiaşi ţări.

Cel de-al doilea concept a fost lansat în turul II al alegerilor prezidenţiale. S-a afirmat că Preşedintele României a fost ales de românii care traiesc în afara graniţelor. S-a fluturat ideea că dacă ei au plecat din ţară, să nu mai participe la alegerile care decid soarta românilor din interiorul graniţelor. A fost al doilea moment de învrăjbire a românilor, contra românilor.

Nu cred că merită să consemnăm numele autorilor acestor concepte. Aparent, în contextul în care au fost formulate, cele două afirmaţii au o valoare de adevăr. Însă analizate la rece, constatăm că sunt doar afirmaţii păguboase. Sesizarea şi promovarea în discursul public a unor anomalii nu înseamnă implicit şi rezolvarea problemei. Oricând întro ţară vor exista bugetari (mai mulţi sau mai puţini) la fel cum vor exista şi cetăţeni români care vor trăi în afara graniţelor (vremelnic sau definitiv). Pe aceste considerente spun că identificarea unei probleme nu înseamnă implicit şi rezolvarea ei. Cât despre despre autori…, cred că e mai bine să-i dăm uitări pe cei care au introdus aceste “fitile”.

Pe ceea ce vreau însă eu să insist este că aceste concepte devin cu atât mai nocive cu cât sunt invocate mai mult şi readuse în dezbatere. Pe cât de mult vor fi repetate, corespunzător va fi influenţat mentalul colectiv. Rugămintea mea este să evitaţi să discutaţi aceste “bombe sociale cu efect întârziat”. Ambele sunt concepte care cu cât mai mult sunt purtate în discuţii partizane, cu atât mai greu se identifică o modalitate de rezolvare (dacă aceasta există…?). Deoarece, din informaţiile pe care le avem la această dată, urmează o perioadă grea cred că e mai util să ne concentrăm atenţia şi energia pe alte teme.

Aş vrea să închei cu o scurtă poezie care parafrazează un vechi şi frumos proverb:

“Ai grijă ce gandeşti, gândurile tale devin cuvinte
 Ai grijă ce spui, cuvintele devin acţiuni
 Ai grijă ce faci, acţiunile devin obiceiuri
 Ai grijă ce obisnuiesti sa faci, obisnuintele devin caracter
 Analizează-ţi caracterul, el iţi devine destin”
                                             (Frank Outlaw)